Sindromul impostorului- ce este si ce ajuta

Ceea ce fiecare lucrează cu sine între ședințe contează foarte mult în procesele individuale de dezvoltare și psihoterapie asistate de un specialist. Cu toate acestea, în contextul temei pe care o voi atinge astăzi de cele mai multe ori efortul individual depus între sesiuni este considerabil mai mare decât cel necesar și vine cu multă presiune pe sine și propriul proces și chiar cu sentimentul de vinovăție pentru că “nu m-am pregătit/ nu am făcut suficient înainte să mă prezint în fața ta”.

Subiectul pe care vreau să-l ating astăzi este Sindromul Impostorului.

Este o temă recurentă pentru clienții pe care îi asist și preocupă pe oamenii foarte capabili, care au muncit- și încă muncesc foarte mult- să iși dezvolte diferite abilități pe care să le folosească în viața lor profesională, însă care tot se pun la îndoială.

 

În cele ce urmează, vei citi despre:

  1. Ce este sindromul impostorului
  2. Teama de impostură și frica de eșec în plan personal
  3. 12 semne și consecințe ale sindromului impostorului
  4. Ce ajută când te confrunți cu sindromul impostorului
  5. Explicația “sindromului impostorului” și perspectiva IoPT (a Teoriei traumei orientate spre identitate)
  1. Ce este sindromul impostorului

Este bine să știi că așa- numitul sindrom al impostorului nu este o tulburare, ci un complex de simptome, de trăiri, de gânduri pe care persoana le are despre sine.

Iată trei elemente prin care se caracterizează Sindromul Impostorului:

  1. “Mi-e frică să nu fiu descoperit” – Sentimentul recurent, persistent că înșeli pe cei din jurul tău cu felul în care tu eșți de fapt. Dacă te simți că nu ești la înălțimea celorlalți, te gândești că nu ai acea capacitatea pe care ceilalți cred că o ai sau crezi că de fapt rezultatele pe care le-ai obținut nu sunt atât de valoroase pe cât cred alții.

 

  1. “Simt că-mi înșel anturajul” – Îți este frică să nu fii descoperit și se simte ca și cum stai cu amenințarea și crezi că în orice moment ceilalți vor realiza nu ești atât de valoros, că nu aduci acea calitate sau acel rezultat pe care ei de fapt îl așteaptă de la tine.

 

  1. Cred că toate reușitele mele se datorează exteriorului, nu interiorului meu” – Întotdeauna îți atribui rezultatele muncii unor cauze externe și îți spui: așa a fost să fie, ăsta a fost destinul meu, de fapt nu eu am muncit atât de mult ci a fost evaluatorul drăguț cu mine, pur și simplu am avut noroc (și nu a fost datorită efortului depus, datorită cunoștințelor mele, datorită nopților nedormite în care am muncit intens pentru asta).

 

Sindromul impostorului apare cu nuanțe diferite de la persoană la persoană, întrucât fiecare aduce cu sine experiențe anterioare diferite, iar dialogul intern sună diferit.

Însă de fiecare data apare un blocaj intern care nu îți permite să te arăți așa cum ești sau să vorbești despre nesigurantele tale și o greutate foarte mare în a-ți vedea capacitățile. În ciuda competențelor cu rezultate probate, raportarea persoanei este constant la exterior, iar propria agență este lăsată în umbră

În sensul acesta, un pas foarte important și un act de curaj este atunci când persoana își îndreaptă oglinda asupra sa și își pune întrebarea: “Ce este în mine, cu adevărat?” Pentru că certitudinea că este ceva în neregulă cu sine ajunge să fie pusă la proba realității- iar când faci asta ai foarte multe surprize plăcute.

  1. Teama de impostură și frica de eșec în plan personal

Când rezultatele muncii sale sunt vizibile si usor de evaluat, teama de impostură se gestioneaza dificil, întrucât cea mai mare frică este în permanență aceea de  demascare.

Iar cu cât munca are un impact mai mare și devine mai vizibilă, această teamă crește în acord.

Este ca și cum reflectoarele sunt periculoase pentru că pot arăta tuturor cât de mult s-au înșelat când și-au creat o impresie pozitiva- iar, din păcate, anxietatea care însoțește sindromul impostorului, de cele mai multe ori, îi va confirma acest lucru.

Spre exemplu când, din frica gandului de a nu fi “demascat” anxietatea devine copleșitoare iar persoana chiar ajunge să nu mai poată accesa informațiile pe care, de fapt, le are în contextele în care chiar trebuie să arate ce știe. Ca urmare, cei din exterior nu văd adevărata valoare pe care persoana o poate aduce, iar scenariul de impostură îi este confirmat în interiorul său (chiar dacă nu impostura este problema, ci anxietatea copleșitoare).

Când teama aceasta este prezentă o să analizezi fiecare pas, o să te gândești de trei ori înainte de a scrie un mesaj, de zece ori înainte de a trimite un email, o să verifici de zece ori rapoartele înainte de a le da mai departe pentru că ai certitidinea că cineva o să se prindă la un moment dat- dar poate nu azi. Iar în unele cazuri, se simte ca o amenințare constantă.

În egală măsură, este bine să știi că teama de impostură apare atât în viața profesională cât și în cea personală: încă de la începutul relațiilor private apare frica să nu fie percepute ca insuficiente, pentru că ele însele se percep insuficiente. Iar cu cât este mai mare investiția emoțională, cu atât se intensifică teama și gândurile care spun că ar putea fi pierdută relația din cauza lor.

  1. 12 semne și consecințe ale sindromului impostorului

Când o persoană suferă de acest sindrom al impostorului, este ca și cum are în interiorul său o imagine despre sine în care crede cu toată tăria, iar din această cauză se ferește să vorbească despre asta cu ceilalți, fiind sigură că nu ar fi acceptată.

În consecință, pot apărea numeroase consecințe și distorsiuni în lanț, printre care:

  1. Auto-izolarea și însingurarea;
  2. Greutatea să se arate autentic în relații, cu vulnerabilități și temeri;
  3. Simte o anxietate permanentă legată de expunere sau eșec, de judecată și respingere;
  4. Există un sentiment de insuficiență și gânduri critice la adresa propriei persoane;
  5. Există o imagine distorsionată despre sine;
  6. Există scenarii negative clare pe care persoana încearcă să le prevină;
  7. Apar forme de anxietate socială (cu teama ca ceilalți să observe că nu se ridică la așteptări)
  8. Perfecționismul și frica de un eșec care ar putea arăta tuturor impostura: perfecționismul vine cu presiunea de a face lucrurile cât mai bine însă cu teamă, cu frustrare, nopți nedormite, muncă mai multă decât este necesar, iar uneori este foarte dificil să se pastrezes echilibrul și să nu se ajungă în burnout.
  9. Stima de sine scazută este firesc să apară când te confrunți cu sindromul impostorului, pentru că nu ai cum să te simți bine cu tine atunci când te percepti și simți că ești un om care îi înșeala pe alții.
  10. Teama de imprevizibil: persoana evită să se expună la medii unde ar trebui să se arate pe sine spontan (spre exemplu, sunt oameni foarte bine pregătiți care spun: “nu am ținut niciodată un discurs pe această tema și trebuie să mă pregătesc”, chiar dacă anterior au scris cărți despre tema respectivă)
  11. Falsa modestie: adeseori, persoanele care simt impostura se ascund în spatele lui “nu am oferit atât de mult, hai să nu mai vorbim despre mine și hai să vorbim despre tine.”
  12. Frica de a nu fi lăudați: teama să ajungă în centrul atenției, în lumina reflectoarelor, îi face să fugă chiar și de validare.

4. Ce ajută când te confrunți cu sindromul impostorului

Cel mai important în aceste situații este să privești temerile, scenariile și tot ceea ce se întâmplă cu tine prin filtrul probei realității care îți demostrează, de fapt, cum stau lucrurile.

În același timp, ajută mult să ai alături de tine măcar o persoană care să știe că te confrunți cu asta și care este dispusă să îți ofere un feedback realist, obiectiv, sincer și empatic, pe care să știi că te poți baza să îți spună unde chiar sunt lucruri de îmbunătățit și unde sunt, de fapt, activate scenariile automate.

  1. Explicația “sindromului impostorului” și perspectiva IoPT (a Teoriei traumei orientate spre identitate)

Motivele pentru care apar aceste trăiri în interiorul unei persoane sunt întotdeauna individuale și este important ca fiecare să își exploreze experiențele, triggerii și să își ofere propriile răspunsuri.

Un bun punct de plecare în investigarea interiorului tău este să îți amintești care a fost raportarea familiei și comunității în care ai crescut la recunoașterea și promovarea propriei competențe. Este important să privim spre factorii sociali și chiar culturali, întrucât aceasta este baza pe care noi primim informațiile din mediu. In plus, influentele culturii si a convingerilor comunitatii in care traim rămân adeseori în background și în zona oarbă a funcționării noastre psihice, pe măsură ce înaintăm în vârstă.

Așadar, înainte de toate, investighează dacă în familia sau comunitatea unde ai crescut a existat în vreo formă această credință care spune că nu trebuie sau nu este frumos să te vorbești de bine sau să te arăți “prea mult” (exista chiar si zicale, ca “lauda de sine nu miroase-a bine” sau “niciodată nu ești suficient de bun pe cât crezi”).

Adeseori însă, sindromul impostorului apare în urma unor experiențe repetate în care persoana a fost criticată (în context de bullying acasă sau la școală sau a unei situații de mobbing) sau în urma unui eveniment traumatic singular unde a existat critică sau umilire.

Din perspectiva Teoriei traumei orientată spre identitate (IoPT), sindromul impostorului vorbește despre o dinamică de victimă- agresor internalizata și despre efectele acesteia în exteriorul persoanei.

Avem, așadar:

o parte “agresor”, identificată cu o atitudine dură, critică, ce minimizează, subminează, presează, blamează, amenință (“nu știi, nu ai făcut suficient, vor afla că nu ești în stare, nu meriți, trebuie mai mult, mai bine”) și izolează persoana de mediu;

o parte “victimă”, care primește întregul discurs agresiv– și apare durerea emoțională, tristețea, dezamăgirea, speranța frântă, neîncrederea în sine (oare chiar așa e?), punerea la îndoială (oare să mai încerc?), neîncrederea în viitor și chiar furia pe sine (niciodată nu îmi dau șanse! Îmi urasc partea critică);

– o parte sănătoasă, care observă această dinamică, este conștientă că există pregătire și compentente reale, crede în sine și se poate vedea dincolo de această dinamică ce se activează, este conștientă că scenariile anxiogene automate nu s-au întâmplat, vrea să ceară ajutorul și face tot ce poate pentru a păstra o raportare sănătoasă și realistă la mediu.

 

Teoria traumei orientată spre identitate oferă claritate asupra modului în care identitatea noastră se formează în relație cu fiecare experiență trăită de-a lungul vieții, aceste splitari din interiorul nostru fiind explicate drept consecințe ale unor experiențe traumatice.

În urma acestor experiente, părți din interiorul nostru se identifică cu atitudinea agresorilor noștri (cărora le “împrumutăm” energia emoțională, vocea, cuvintele chiar) care continuă să trăiască în interior, ca și cum agresiunea inițială nu s-ar fi sfârșit.

Nu întâmplător, adeseori oamenii spun “parca X încă este cu mine și mă ceartă”.

În același timp, o altă consecință a traumatizării timpurii a identității apare prin prezența acestor “părți” mici, care se simt constant agresate, lipsite de apărare și care constant se simt obligate să muncească și să dovedească.

Din nou, deloc întâmplător, adeseori oamenii vorbesc despre aceste părți din ei spunând “parcă încă mă simt ca un copil de X ani când îmi vorbesc așa”.

Dinamica internă (re)creată este una în care retrăim blamare și respingere și ne activăm constant experiențe vechi (adeseori, de copil), mobilizând strategii de supraviețuire, de a face față criticii interne și anxietății.

O asemenea dinamică afectează major viața profesională, expunerea și asumarea riscurilor, încrederea în propria voce și opinie, inovația și chiar exprimarea autentică, liberă.

Din perspectiva mea, este vital să lucrezi la aceasta dinamică din interiorul tău, și nu întâmplător folosesc cuvântul “vital”: întreabă-te doar câtă energie vitală ai în interiorul tău mobilizată în toate gândurile automate, câtă energie se consumă în anxietate, ruminații, efort ne-necesar.

Sindromul impostorului consumă mare parte din energia ta, pe care o poți folosi pentru creștere, dezvoltare personală și profesională, pentru afirmare de sine și inspirarea altora, pentru relaxare, pentru bucurie sau hobby-uri noi.

Pentru integrarea acestor părți din tine și funcționarea psihologica fluidă și coerentă ofer multe variante de lucru cu sine- în grupuri special concepute, cu formate profesionale psihoterapeutice pe care le conduc pe această temă, în grupuri de psihoterapie de trauma închise, focusate pe impactul profesional și creșterea în aceasta zonă sau în sesiunile pentru procesele individuale.

 

Vrei sa imi impartasesti experienta ta? Scrie-mi pe contact@liviacaciuloiu.com.

Abonează-te la Newsletter!

Dacă vrei să fii primul care află despre noile articole publicate și locurile disponibile la programele de grup, lasă-mi email tău mai jos.