Dupa jumatate de an de lucru, de efort profesional sustinut, skill-uri create si exersate, greseli si esecuri simtite si re-simtite in valuri prin ecourile din fiecare zi, ai nevoie sa te odihnesti.
Ai nevoie fireasca de pauza. De odihna, somn, liniste mentala, in care sa nu ma gandesti nimic. Sa nu mai planifici, sa nu mai anticipezi, sa nu mai gandesti strategii pentru momente cand procedurile nu functioneaza.
Sa ramai profesionist si ancorat in munca ta tot anul este greu, fara nicio indoiala. Cunosc asta pe propria-mi piele si in cele ce urmeaza iti vorbesc nu doar prin cunoasterea din rolul meu profesional, cat si din intelegerea pe care am dobandit-o practic lucrand cu sute de profesionisti in ultimii 13 ani de activitate (doar din cabinet). Adaug insa aici si experienta mea directa de liber profesionist, fost corporatist si fost ONG-ist din planurile mioritice.
Cand tii la ce faci, pui presiune pe tine sa iasa bine, sa iasa in timp cat mai avantajos.
Vrei sa ai un impact si este sanatos sa fie asa. Aplaud toti profesionistii care tin la munca lor si vor sa o dezvolte din pasiune si pentru a face o lume mai buna, pentru ca avem aceleasi obiective si valori.
Ce se intampla insa cand vine vara si apare momentul mult asteptat al concediului?
Adeseori, pentru profesionisti concediul vine cu doua tipuri de reactii:
- Nu isi pot lua mintea de la deadline-urile care ii asteapta la birou si se relaxeaza scrolland, citind email-uri, facand liste cu idei si proiecte noi, urmarind statusul proiectelor sau vorbind cu colegii despre clienti si progrese;
- Toate anxietatile, presiunile, grijile, gandurile automate negative si critica de sine se sterg cu buretele si totul este linistit, lin, fericit si luminos.
Din experienta mea, cele mai multe comportamente din concediu tind spre evitarea emotiilor si crearea de scenarii iluzorii ideale, in care toate problemele au disparut si totul este bine.
"Nu mai am nicio problema, vocea critică a dispărut, presiunea pe mine s-a dus, dar hai să nu vorbim despre asta că simt cum apar din nou."
“Nu mai am nicio problema dar nu vreau sa ma gandesc la asta”
“Sunt bine, sunt bine, hai sa vorbim si despre altceva.”

De ce se intampla asta? “E rau” sa fie asa?
Daca ti se intampla asta si tie si iti pui intrebarile de mai sus, perspectiva mea este ca nu.
Nu este “rau” daca ti se intampla asta, nu esti un profesionist mai putin bun sau un om mai putin sanatos- sau in niciun fel esti “mai putin”.
Daca traiesti si tu asta, iata perspectiva mea:
- Creierul nostru are nevoie de pauze de lucru. Corpul are nevoie de pauze de odihna. Avem, in fiinta noastra, resurse limitate- insa reincarcabile si avem nevoie de timpi pe care sa ii lasam special pentru asta.
Daca ai ajuns insa sa iti iei aceste pauze automate si intri si in concediu, ia-ti timpul liber in serios, bucura-te de el pe cat posibil si in acelasi timp ia in seama atat cat iti este confortabil- si fara sa pui accent pe asta- sa ai grija si de prioritatile emotionale personale, intr-un ritm diferit.
Cu siguranta vei continua sa te ocupi de tine la intoarcerea din concediu, insa pana acolo este ok sa resetezi ritmul si sa prioritizezi odihna in mod asumat.
2. Daca ai ajuns deja in ipostaza in care observi ca apare negarea automata a emotiilor stranse in tine si a triggerilor tai, sugestia mea este sa iei asta in serios.
Motivul pentru care ajungem sa ne negam emotiile este, adeseori, acela ce este prea dificil la acel moment sa ne ocupam de ele.
Negarea (care spune “nu le mai am, au disparut”), minimizarea (“nu e atat de rau, nu e atat de greu”) sau distragerea atentiei (“lasa emotiile, lasa problemele, hai la plaja”) – si, as spune, orice mecanism de aparare– apar, asa cum le spune si numele, ca ajutoare in auto-sustinerea si protectia echilibrului psihic intern.
Avem nevoie de ele pentru a ne pastra un echilibru cat mai stabil, in afara coplesirii emotionale.
In perspectiva mea, mecanismele de aparare nu sunt de blamat si nici de “spart”, asa cum aud ca multe persoane fac. Asta ar fi ca si cum iti blamezi sau distrugi punctele de echilibru pe care ti le-ai format in mod inconstient pentru a te ajuta pe tine sa faci fata unor situatii dificile.
Ce ajuta in schimb este:
- sa iti iei timp le observi,
- sa vezi clar ce apare in tine ca tendinta automata si
- sa intelegi ca motivul pentru care ele apar este tocmai pentru ca ai inca in interior unele emotii care dezechilibreaza.
Fara emotii care dezechilibreaza sistemul, nu avem mecanisme de aparare.
Cum este sa stai cu ideea aceasta?
Observa in tine: apare vreo rezistenta? Daca da, este tot un mecanism de aparare. Este negarea (nu e asa!) sau minimizarea? Observa ce apare in tine automat si tine cont de asta in procesele tale.
De-a lungul celor peste 13 ani de lucru (doar in cabinet) cu profesionișți, observ cum vara se întâmplă același fenomen. Multi dintre ei (nu toti, insa) ajung sa se pacaleasca pe sine (constienti fiind, culmea, uneori!) in momentele din preajma concediilor cand vad cum emotiile puternice nu mai apar, anxietatea de performanta descreste, teama de expunere scade, teama de autoritate sau de negociere sau expunere de sine, la fel.
Realitatea functionarii creierului nostru este aceeasi: in lipsa trigger-ilor (declansatorilor, activatorilor amigdalei), creierul nostru functioneaza cu echilibrul pe care il are in acel moment. In preajma concediilor si vacantelor, presiunile descresc, colegii si colaboratorii devin si ei mai detasati si relaxati, iar marea majoritate a triggerilor care tin de profesie, munca, ritm si colegi dispar.
Iti recunosc, si mie mi s-a intamplat (si poate mi se intampla chiar si in prezent, cu emotii aflate in zona mea de umbra).
Ce m-a ajutat pentru a progresa in dezvoltarea mea chiar si in concediu a fost:
- Sa observ ce imi vine sa evit (ce emotii, contexte, oameni, ganduri);
- Sa imi pun intrebarea “oare de ce vreau sa evit asta” si sa las sa vina un raspuns, fara presiune;
- Sa nu insist sa merg mai departe in acel moment cu auto-explorarea, daca nu simt sa fac asta, insa sa imi asum ca o voi face cu maxima prioritate dupa cele 10 zile de pauza.
In final, vreau sa retii asta: primul pas spre sanatate este asumarea faptului ca pauzele sunt necesare.
Ia-ti pauza si nu te pacali pe tine. Ia-ti pauza si ramai important/a pentru tine, ramai prioritatea ta chiar si in concediu, ia-te in continuare in considerare si asuma-ti ca vei avea in continuare grija de tine.
