Reîntâlnirile cu foști sau actuali colegi și cunoașterea de oameni noi, aflarea de informații actuale despre profesie și industrie sau construirea de parteneriate și proiecte împreună sunt doar câteva beneficii aduse de aceste evenimente.
Însă experiențele de networking provoacă adeseori anxietate, presiune pe sine și frustrare și ajung evitate de profesioniști, în ciuda oportunităților reale pe care le pot deschide.
În spatele fiecărui profesionist este un om.
Și din acest motiv este important recunoaștem cum propriile experiențe anterioare vieții adulte și modurile prin care am reușit să le gestionăm ne influențează șansele pe care ni le permitem profesional, ca adulți autonomi.
Spre exemplu,
- Dacă experiența personală a fost una bogată, cu validare realistă din partea îngrijitorilor sau a părinților și persoana a fost stimulată încerce lucruri noi și în siguranță încă de mică, persoana va avea mari șanse să crească un adult care îsi asumă riscuri studiate, realiste și sigure. În egala măsură, îi va fi ușor să apeleze la bogăția de experiențe anterioare pentru a se ajusta flexibil pe parcursul noului proces nou de învățare.
- Dacă expunerea la experiențe de învățare a fost redusă în copilărie însă a existat încurajare, validare, conectare sănătoasă cu îngrijitorii care au construit deschidere în copil spre exterior și relaționare, acesta va avea șanse să plece încrezător în viața de adult și va avea mari șanse să experimenteze situații profesionale noi, cu încrederea că va reuși (iar dacă nu, că se va redresa).
- Dacă expunerea la experiențe de învățare a existat însă încărcată de anxietate, pedeapsă, reținere și frică, copilul va avea puține șanse să observe și să învețe ce abilități are. În viața profesională va porni mai degrabă cu anxietăți, teamă de pedeapsă, teamă de autoritate sau expunere la necunoscut.
În continuare vei citi perspectiva mea de psihotraumatolog, fost corporatist și psihoterapeut specialist cu experiență practică extensivă, despre modul cum experiența personală anterioară alterează calitatea vieții profesionale.
Realist vorbind, rolul profesional și ceea ce manifestam prin el acoperă că o haină propria individualitate. Prin fiecare acțiune profesională ne folosim zilnic de skill-urile, abilitățile și atitudinile personale, coerente cu structura noastră de personalitate.
Iar din perspectiva aceasta, se complică lucrurile.
Cunoaștem cu toții sintagma “work- life balance” și faptul că unele persoane se ghidează în funcție de ea, ca și cum viața privată și cea profesională sunt separate și ar putea fi păstrate într-un echilibru constant.
Unele persoane au chiar “haine de serviciu” și haine de “timp personal”, parfumuri sau accesorii pentru birou și altele pentru viață privată, și tot așa.
Iar toate acestea arată cum discrepanțele dintre identitatea de la job și cea din timpul liber sunt atât de mari, încât parcă vorbim de la un moment dat despre două persoane diferite.
În opinia mea, ideea că pentru sănătate este nevoie să găsim un echilibru între profesional și personal este iluzorie– însă mult promovată în cursuri sau sesiuni de consiliere sau coaching.
În fapt, fiecare om are, pe lângă nevoile de siguranță sau relații personale sănătoase, și nevoi de autoactualizare, dezvoltare profesională și autonomie, iar viața profesională bogată este inclusă în propriul echilibru.
Când însă profesia ajunge să acopere mai mult spațiu decât acela dedicat celorlalte nevoi apar dezechilibre, ca acelea manifestate uneori chiar în evenimentele de networking.
Când rolul profesional ajunge să acopere mai mult decât manifestarea propriei identități, unele persoane:
- Ajung confuze în legătură cu cine sunt, dincolo de rolul lor;
- Rămân cu nevoi personale neîmplinite, pe care încearcă să le împlinească în mediul profesional profesional,
- Ajung să se arate pe sine mai degrabă cum ar trebui să fie rolul lor profesional, pentru că așa stiu că vor fi acceptate sau validate.
Când raportarea de sine se face în acord cu un standard extern, în acord cu un concept, apare multa presiune pe sine, anxietate și distanțare de propriile nevoi și repere.
“În unele evenimente de networking simt standardele înalte și filtrarea participanților în funcție de acestea”
“În evenimentele de networking îmi este greu să găsesc subiecte de conversație”
“În evenimentele de networking ce mă ajuta este să mă îndepărtez de ceilalți oameni”.
Iată câteva motive pentru care se poate întâmpla să îți fie dificil să participi în evenimente de networking:
1. Simți evaluarea din partea colegilor sau a celorlalți participanți, iar asta te blochează.
Da, vei fi evaluat/a. Vei fi privit/a. Se va așteptă să spui lucruri despre tine.
Iar dacă aceste acțiuni îți activează emoții vechi și frica de expunere, este firesc să ocolești acest tip de evenimente.
Întrebare pentru tine: cum poți lucra cu teama ta de expunere?
2. Simți presiunea să spui constant ceva interesant despre tine.
Da, oamenii se așteaptă să te prezinți și să povestești despre ce faci.
Însă acolo întâlnești tot oameni, iar industria ta este la fel de „normală” că a celorlalți.
Realist vorbind, nu ai ce să spui atât de deosebit despre tine, ci doar să te prezinți așa cum ești.
Iar dacă iți este greu să te prezinți pe tine și simți presiunea de a aduce ceva extraordinar în conversație, este firesc să simți blocaj și multă anxietate.
Întrebare pentru tine: cum poți să îți crești toleranța la discomfort și să lucrezi cu propriile frici și gânduri legate de insuficiență?
3. Îți este greu să stai cu încheierea bruscă a convesatiilor pentru că apare sentimentul de respingere.
Când evenimentele profesionale de networking sunt confundate în interior cu ocazii de a întâlni prieteni intimi, încheierea conversațiilor poate activa sentimentul de singurătate și izolare.
Când în interior se activează nevoia de contact stabil pentru că exista însingurare în viață de zi cu zi, fiecare cunoștință nouă poate fi investită cu imaginea unui potențial prieten.
Întrebare pentru tine: ce poți face pentru singurătatea care s-a strâns în tine? Unde poți întâlni acum oameni noi, dornici de relație autentice, apropiate și sănătoase?
Dacă trăiești una dintre aceste situații, înseamnă că direcțiile de lucru cu sine care te vor ajuta profesional sunt:
– lucrul cu propria teamă de evaluare
– lucrul cu teama ta de expunere fizică
– lucrul cu teama de judecată
– definirea identității tale personale, dincolo de profesia ta,
– creșterea nivelului de confort în a te manifesta și exprima pe tine,
– creșterea confortului de a pune limite și de a construi relații personale sănătoase.
