Trauma de identitate si rolurile sociale ca strategii de supravietuire

proces de psihoterapie in trauma

Putina teorie a traumei

Teoria psihotraumei orientata spre identitate (IoPT) isi apleaca intelegerea spre modalitatea in care trauma psihica isi pune amprenta asupra identitatii noastre si felul in care aceasta amprenta cauzeaza efecte in lant, oferind simultan repere pentru insanatosire.

In sine, rolurile pe care le avem in relatii nu au o semnificatie rea sau buna, iar acesta este un aspect important de clarificat de la inceput: daca o persoana este in rol de superior ierarhic, mentor sau psihoterapeut, rolul sau in sine nu este un efect al traumei si nu produce un efect negativ, in sine.

Vorbesc, in cele ce urmeaza de momentele in care:

  • oamenii ajung sa se confunde cu rolurile lor (eu sunt profesia mea/ eu sunt [doar] fiica, etc);
  • oamenii ajung sa ceara validare pentru rolurile lor (trebuie sa ma respecti pentru ca sunt seful tau);
  • oamenii pretind putere asupra altora din cauza rolurilor lor (eu sunt profesorul tau, inveti cum iti spun eu)
  • oamenii ajung sa instaureze control, confuzie sau adoratie prin puterea rolului lor (prin asumarea unui rol de “guru”, „vindecator unic”, stimuland idealizarea si ocolind trairea traumatica).

Franz Ruppert, in cartea sa tradusa la Editura Trei, “Trauma, anxietate si iubire”, mentioneaza:

„Dezvoltarea unei identitati sanatoase necesita confruntarea permanenta cu sine. Partile supravietuitoare, in schimb, se ascund in spatele rolurilor: de parinte, partener, profesor, sef, medic sau psihoterapeut. Ele asteapta in mod firesc respect fata de statutul rolului lor si exercita presiune prin asteptarile lor de la altii.”

Hai sa aduc putin in viata „reala” aceasta afirmatie:

Cand aceste roluri ajung sa ii acapareze identitatea (in mod automat si inconstient), persoana se afla si ramane intr-o functionare de supravietuire.
Iar in timp, este ca si cum manifestarea sa autentica este filtrata prin conditionarile rolului, asa cum au fost ele transmise inter-generational: sa fi o „fiica buna” inseamna sa…/ sa fi un „parinte bun” inseamna sa…/ sa fi un/o partener/a, psihoterapeut/a inseamna sa…”.
Invatam ca trebuie sa ne manifestam ” cum trebuie”, si nu prin propria autenticitate.

Iar capcana care rezulta din aceasta trauma de identitate apare cand persoana ajunge sa se ascunda in spatele autoritatii care ii revine prin rol si pretinde validare prin acesta.

Ce face persoana, in situatia aceasta- de multe ori, inconstienta de efectele actiunilor sale?

Ei bine, din propria adaptare traumatica ajuge sa dea mai departe strategia de supravietuire si propria confuzie persoanelor cu care interactioneaza.

Iar persoanele din jur idealizeaza de multe ori, de fapt, strategii de supravietuire.

Ce ne ajuta sa reintram in contact sanatos cu sine?

Modalitatea prin care ne putem intoarce la un contact sanatos cu sine este sa ne privim dincolo de roluri, spre autenticitatea si vulnerabilitatea noastra. Sa privim la umanitatea noastra.
Sa ne recunoastem durerile, suferintele, momentele in care- dincolo de orice rol- ne-am simtit speriati sau raniti.

Sunt langa tine. Stiu ca este un proces cu obstacole si cu energie investita. Si poate fi un proces in care te intalnesti cu emotii mai putin placute ca sa le alini. Insa in ritmul tau, bland, te poti ingriji.
Sa fi TU, asa cum esti, este cel mai pretios pe lumea asta.
Sa fi TU, asa cum esti, este cel mai pretios pe lumea asta si merita tot efortul procesului de intoarcere la sine.

Abonează-te la Newsletter!

Dacă vrei să fii primul care află despre noile articole publicate și locurile disponibile la programele de grup, lasă-mi email tău mai jos.