“În timpul recuperării mele, în perioda de după procesul de recuperare posttraumatică, dar și pe parcusul studiilor mele profesionale, m-au frământat o mulțime de intrebări: “De ce a trebuit că drumul meu către vindecare să fie uneori atât de brutal și de dur? Nu a fost de ajuns că am suferit enorm în timpul traumei? Mai era necesar să sufăr din nou, în timp ce încercam să mă vindec de pe urma ei?” Babette Rothschild, Trauma: 8 strategii de vindecare, p. 10, Ed. Herald
Lucrarea autoarei începe cu definiția bunului- simț. Când am citit am zâmbit, pentru că un început mai logic și potrivit când vorbim despre psihoterapie traumei, în opinia mea, nu există.
În perspectiva mea, bunul-simț într-un proces de psihoterapie începe cu a măsura, cu a evalua corect opțiunile înainte de a porni la drum.
Este acesta modul cel mai simplu pentru client de a își atinge obiectivele? Are el resursele și capacitățile create pentru a lucra efectiv cu conținuturile care vor ieși la suprafață în timpul procesării emoționale? Este necesară această etapă de procesare emoțională pentru ceea ce îl interesează pe client?
Pentru că, așa cum afirma și autoarea, nu pentru toate persoane reamintirea traumei este necesară sau de dorit în orice etapă a procesului de psihoterapie a traumei.
Pentru Rothschild, în recuperarea postraumatica este important să existe anumite etape, pe care ea le abordează ulterior sub forma unor strategii aplicabile de către client acasă sau împreună cu specialistul alături de care lucrează:
- Recunoașterea faptului că persoana a supraviețuit traumei (implicit, centrarea ei în prezent și separarea prezentului de trecut);
- Înțelegerea faptului că un flashback este o reamintire și nu o repetiție a evenimentului;
- Autoiertarea pentru că persoana nu a putut preveni evenimentul traumatic (în cuvintele mele, acceptarea propriei neputințe și limitări umane în a gestiona orice și oricât)
- Ușurarea sentimentului de rușine (care vine adeseori asociat cu învinovățirea)
- Reducerea etapelor procesului de recuperare la o dimensiune gestionabila (așa cum vă spun eu: pașii mici sunt mai siguri decât pașii mari care pot duce la copleșire);
- Descoperirea și înțelegerea scopului sau a sensului traumei și folosirea acestora pentru propria evoluție și pentru a celor din jur.
Cartea este structurată în capitole informative ce conțin descrierea tipului de situație care ar putea fi abordată prin strategii, exerciții auto-aplicabile, exemple și studii de caz, indumari și sfaturi ale autoarei pentru implementarea în viața de zi cu zi.

Printre strategiile amintite de Rothschild sunt:
Strategia 1: Stabiliți-vă parcursul de mindfulness– dedicată identificării markerilor somatici și reglării simțurilor utilizând “barometrul interior”;
Strategia 2: Să începem cu epilogul– dedicate centrării în prezent pentru reducerea reacțiilor la traumă;
Strategia 3: Reamintirea nu este obligatorie– în care autoarea afirmă că nu toți oameni pot beneficia de reamintire sau reprocesare emoțională și că adeseori tot ceea ce este nevoie să facem este să creăm abilități de lucru cu emoțiile sau trăirile puternice, pentru că persoanele să rămână ancorate în prezent.
Vă invit să descoperiți următoarele 4 strategii în cartea mai sus menționată, alaturi de expercițiile și explicațiile teoretice care le însoțesc.

În continuare, o să iți împărtășesc care simt că sunt, din experiența mea, câteva dintre atuurile lucrării, care ar putea să vă aducă beneficii în procesul individual de recuperare sau dezvoltare.
Fiecare pas, fiecare intenție bună pentru recuperarea postraumatică te poate aduce mai aproape de mai multă liniște în interior, așa încât acesta poate fi un început bun de auto-explorare și lucru cu sine.
Importante însă sunt reperele care te ghidează, iar în cele ce urmează iți spun care sunt cele care au rezonat cel mai profund cu mine (iar daca mă cunoști, le vei recunoaște cu siguranță).
1. Cartea oferă informații de bază, clare și concise legate de modalitatea umană de reacție în urma unei experiențe traumatice.
De ce e important:
Este important să înțelegi de ce se întâmplă cu tine ceea ce ți se întâmplă: cred cu tărie că un om informat va avea mai mult control în procesul de psihoterapie, se va lăsa mai puțin în “brațele” psihoterapeutului, va putea lua decizii pentru sine și, nu în ultimul rând, se va învinovăți mai puțin pentru propria funcționare fiziologică automată.
Pe scurt: când știi de ce reacționezi așa și vezi că este o reacție adaptivă firească pe care o avem cu toți, va fi mai ușor să accepți că nu ești “defect/ă” și că funcționezi complet normal.
2. Cartea punctează două repere esențiale în opinia mea, care ajută în procesul de psihoterapie a traumei: întoarcerea la propriul “barometru intern” și practicarea “bunul- simț”.
Cu alte cuvinte, ne putem întreba: Vreau asta acum? Mă ajută să fac acest pas acum?
Când avem de luat o decizie pentru propriul proces de psihoterapie, spre exemplu, iți poți răspunde la: cum simt alternativele, îmi sunt potrivite mie? Chiar vreau să alex varianta x sau y? Chiar vreau să îmi amintesc, chiar vreau să simt? Chiar vreau să vorbesc despre asta? Oricare este răspunsul, este important să iți poți asuma consecințele.
De ce e important:
Este important să înțelegi că nu există rețete universal valabile în tratamentul traumei. Există principii de bază, există propuneri și protocoale de tratament, însă personalizarea este constantă, întrucât:
- fiecare om este diferit,
- fiecare eveniment traumatic este diferit,
- fiecare experiență traumatică este resimțită diferit,
- nevoile și prioritățile din prezent, ca adult, sunt diferite de la persoană la persoană.
Pentru unele persoane este potrivit, de exemplu, să se apropie de emoțiile vechi și să lucreze cu ele foarte repede, pentru altele NU (sau nu, în etapa respectivă). Este dreptul tău, ca și client al terapiei, să decizi dacă simți că te-ar ajuta sau nu, dacă simți că este momentul sau nu să mergi acolo, cât mergi în emoție, cât iți este confortabil să stai. Orice peste consimțământul tău, este abuz.
Adaug că, în prezent, avem forme actualizate de lucru cu efectele traumatizării psihice, cu eficiență dovedită în urma studiilor de specialitate care nu implică nici necesitatea de a povesti, nici necesitatea de a împărtăși ce s-a întâmplat sau de a sta foarte mult în contact emoțional (cum ar fi lucrul in terapia EMDR).
3. Cartea împuternicește oamenii, oferind o multitudine de exerciții care demonstrează că autonomia fiecărei persoane este extrem de valoroasă în proces.
De ce e important:
Așa cum am mai spus în materialele mele informative din Instagram, este important să realizezi că implicarea ta poate face o diferență majoră atunci când ești într-un proces de psihoterapie. Fiecare decizie, fiecare lucru pe care tu îl faci între ședințe contează și va scurta sau nu durata procesului tău de psihoterapie.

Am fost cu bucurie alături de Editura Herald la lansarea jurnalului de lucru „De la traumă la vindecare – 8 strategii practice pentru redobândirea controlului și a stării de siguranță” de Babette Rothschild și vă invit să o cumpărați, să o citiți, să o treceți, așa cum spune și autoarea, prin filtrele personale și să alegeți cu ce puteți începe acum pentru a vă fi mai bine.
Dacă ai parcurs cartea și ghidul mi-ar plăcea să aflu părerea ta, ce te-a ajutat, cu ce ai rezonat și cu ce nu, ce ai aplicat și ce a funcționat pentru tine dintre exercițiile propuse de autoare!
Nu uita: ai grijă de tine și vei fi din ce în ce mai bine!
Dacă dai click aici poți urmări înregistrarea live a lansării titlului „De la traumă la vindecare – 8 strategii practice pentru redobândirea controlului și a stării de siguranță”, de Babette Rothschild din colecția Psihopractica, pe care le puteți achiziționa de la Editura Herald:
- De la traumă la vindecare – https://bit.ly/3ICNjXW
- Trauma: 8 strategii de vindecare- https://bit.ly/31oMls2